Sursa si resursa evolutiei tale
Header

Frumusetea Gradinii

martie 4th, 2013 | Posted by liliana in Articole


Există mulţi copaci frumoşi care înfloresc primăvara. Fiecare copac e la fel de frumos ca oricare altul. Fiecare are frumuseţea lui specială. Văzuţi împreună, ei alcătuiesc o grădină extraordinară.
Tot aşa stau lucrurile şi cu căile de abordare a lui Dumnezeu. Fiecare Cale are propria ei frumuseţe şi integritate. Ea le vorbeşte unor anumiţi oameni – şi nu altora. Aşa şi e potrivit să fie.
Nici un copac nu e mai frumos decât altul. Nici o religie nu e mai bună decât alta.

Spiritualitatea şi religia nu sunt în mod necesar acelaşi lucru. Religia este forma exterioară, iar spiritualitatea este conţinutul interior. Religia este coaja, e forma, iar spiritualitatea este sămânţa. Religia este un set de credinţe, iar spiritualitatea este un continuum al experienţelor. Poţi să fi adept al spiritualităţii şi să nu frecventezi nicio biserică, templu sau sinagogă. Poţi să îţi găseşti spiritualitatea împărtăşind-o cu ceilalţi, în intimitate, în comuniune cu natura, punându-te în serviciul celorlalţi. Experienţa spirituală este ceea ce pur şi simplu îţi relaxează mintea şi îţi înalţă inima.

A fi o persoană spirituală înseamnă a te vedea pe tine şi pe ceilalţi fără să judeci. Înseamnă a vedea nu numai cu ochii fizici, ci şi cu inima. Înseamnă a accepta şi a aprecia „ceea ce este” şi nu a căuta ceea ce nu este.
Dacă aparţii unei tradiţii, trebuie să găseşti sămânţa, să o desprinzi de coajă şi să ai grijă să o plantezi în timpul vieţii tale. Să găseşti învăţătura esenţială care te conectează la iubire – şi să transmiţi acea învăţătură mai departe.  Aceasta este singurul mod în care o tradiţie rămâne sănătoasă.

Forma e necesar să se schimbe pentru a vorbi mai bine timpului şi spaţiului, însă esenţa învăţăturii să fie descoperită şi reînviată continuu.
Un copac uscat nu va da niciodată rod. O religie care nu-şi ajută adepţi să se conecteze la iubire, nu va prospera.
Tu nu e nevoie să aparţii unei religii pentru a-ţi găsi spiritualitatea. Isus nu a lăsat religii. El a lăsat o învăţătură. Însă este mai uşor să te trezeşti la adevărul şi frumuseţea din viaţa ta dacă aparţii unei comunităţi umane plină de iubire.

Dacă vei întâlni, fie şi numai doi sau trei oameni în viaţa ta care sunt plini de iubire şi te spijină pe cale, vei descoperi că asta te ajută să-ţi transcenzi drama personalăşi să rămâi deschis la scopul şi sensul care se desfăşoară în viaţa ta.
Pentru împlinirea ta este esenţial să duci o viaţă spirituală. Însă nimeni nu poate, sau nu ar fi cazul să-ţi spună cum să arate acea viaţă spirituală. Călătoria ta e unică. Şi în călătoria ta eşti călăuzit de Spiritul din interiorul tău. Vocea lui te va călăuzi treptat pentru a învăţa să te bazezi pe ea şi să nu mai depinzi de o autoritate exterioară.

Te vei stabili în Sinele tău. Vei deveni autentic. Oricum experienţa cu Dumnezeu este una personală. Îl poţi înţelege pe Tatăl numai prin trăirea ta proprie, personală a ceea ce înseamnă divinul, sacrul, Universul şi Lumina infinită pentru tine. Atunci când acest lucru este experimentat personal de către tine, el va deveni Adevărul tău şi nimic nu îl va putea schimba. El se afirmă clar în viaţa ta. Aşa îţi vei găsi Calea. Aşa îţi urmezi chemarea. Şi atunci nu vei mai avea nevoie de confirmări sau de adevărul altuia, pentru că tu îl ai deja pe al tău prin experienţa pesonală.
Atunci, oriunde mergi, dăruieşti şi primeşti spijin şi iubire. Asta deoarece atunci când iubirea se trezeşte în tine, ea este dăruită în mod liber, tuturor celor ce au nevoie de ea. Lucrarea lui Dumnezeu se extinde prin tine, prin gândurile, cuvintele şi faptele tale. Şi asta pentru că fiecare dintre noi este copil şi mesager a lui Dumnezeu în acţiune.

Vei fi chemat să îţi serveşti fraţii şi surorile atunci când legătura ta cu iubirea va fi pe deplin stabilită. Şi îţi vei face lucrarea în maniera ta proprie. Şi va fi desăvârşită pentru că este în Adevărul tău şi în Iubirea ta. Nu vei acţiona şi vorbi din ceea ce spun alţii, ci din ceea ce tu şti cu certitudine prin experienţa ta directă cu sacrul.

Când acea chemare va veni, singurul lucru pe care îl vei putea face, va fi să răspunzi. Pentru că defapt, acesta este motivul pentru care ai venit. Acesta este scopul pentru care eşti creat.
Dumnezeu îţi cunoaşte scopul, chiar dacă tu încă nu-l cunoşti. Iar Dumnezeu trăieşte prin tine şi în interiorul tău, nu în afară. Dacă vrei să îţi cunoşti scopul, întreabă-ţi fiinţa ta divină lăuntrică. Ea e singura care te poate călăuzi acasă.

Sinele tău e un miracol!

Calea ta e unică. E pentru tine. Şi e frumoasă şi plină de iubire. E la fel de frumoasă ca oricare alta, aşa cum fiecare copac este la fel de frumos ca oricare altul. Fântâna nesecată care eşti, se află în mijlocul ei şi e pregătită să ofere iubire fiecărui călător.
Şi astfel grădina este de o frumuseţe desăvârşită.

Nu există nimeni care să refuze iubirea, atunci când ea este oferită fără condiţii. Şi cine o va oferi, dacă nu tu – fratele meu, sora mea? Astăzi vei sorbi adânc din fântâna iubirii mele. Mâine, tu vei fi fântâna”. Isus
Paul Ferrini – Miracolul iubiri. Reflecţii ale minţii Christice

Bibliografie: Paul Ferrini si  Curs de Miracole

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 Both comments and pings are currently closed.

no