Sursa si resursa evolutiei tale
Header

Trairi intre doua lumi

noiembrie 15th, 2012 | Posted by liliana in Articole

Scriu aceste rânduri cu recunoştinţă faţă de cei care mi-au fost tovarăşi de drum în această călătorie iniţiatică şi împreună cu care am format un întreg de simţire, gândire şi armonie.

În timp ce scriu aceste rânduri am în faţă pălăria caki pe care scrie mare IQUITOS şi care poartă semnul jaguarului. Este ca o ancoră vizuală ce îmi activează amintirile călătoriei iniţiatice din Amazon.
Mi-au fost necesare câteva zile pentru a mă re-adapta la realitatea de acasă. Este ca şi cum am avut nevoie de un timp pentru a-mi aduce la un loc toate aspectele fiinţei mele. Dacă fizic totul părea asamblat şi învăluit într-o oboseală plăcută, plutind parcă legănat pe o barcă în pântecele Amazonului, nu acelşi lucru era încă valabil pentru realitatea psihologică. Corpul emoţional şi cel spiritual pluteau încă în Timpul Sacru, aşteptând cu blândeţe ca firele experintelor trăite în ultima perioadă să coboare uşor, asemenea unei perle într-o apă, până în adâncul fiinţei pentru a-şi găsi locul în marea ţesătură a Adâncurilor.
Deşi nu a fost o călătorie cu scop turistic, frumuseţea locurilor străbătute a adăugat mai multă feerie la realitatea sacră experimentată.
Amazonul ne-a primit prietenos şi plutim în viteză cu ambarcaţiunea motorizată sub soarele arzător al amiezii tropicale. O bucurie fremătătoare îmi străbate pieptul iar lacrimile îmi udă obrajii şi îmi aduc o nouă licărire în privire. Plutim spre necunoscut, spre un loc şi un timp sacru. Călătoria avea să fie un pelerinaj în locuri mirifice şi în acelaşi timp sacre, dar şi o călătorie în adâncurile conştiinţei, către originile spirituale ale fiinţei. O călătorie de explorare a adâncurilor roditoare ale fiinţei, către acel loc de confluenţă a sacrului cu profanul, al luminii şi umbrei, al adevărului şi iluziei. Către Centru, către Începuturi.
În jungla amazoniană aveam să descopăr o natură hotărâtă, puternică, umbrită de nuanţe intense, încărcată de energie, culoare şi sclipire.
Însoţitorii şi gazdele noastre ne-au oferit o adevărată învăţătură a compasiunii şi iubirii necondiţionate. Ne-au oferit prilejul de a experimenta un timp sacru. Ne-au oferit în acelaşi timp prilejul de a experimenta călătoria către armonia sufletului.

A fost un „Sud” sub semnul marelui şarpe Anaconda. Misterios, puternic, hotărât şi plin de iubire, el ne-a purtat către centrul pământului, în pântecele iubitor al Pacha Mama şi în centrul fiinţei noastre spirituale. Am decojit multe rânduri de piei şi ne-am lepădat de trecut cu hotărâre şi apoi am manifestat recunoştinţa înnoirii.
Însoţitorii noştri au fost Grande Madre Ayahuasca, „La Regina de la Medicina”, plantă sacră vindecătoare şi cântecele icaros ale shamanilor amazonieni. Energiile şi iubirea lor ne-au susţinut pe parcursul ritualurilor sacre. Am simţit cum urcă în mine puterea sunetelor sacre şi aduce de dincolo de timpuri şi spaţii energii pe care eram pregătită să le eliberez pentru totdeauna.
Ritualurile mi-au oferit revelaţia a ceea ce sunt cu adevărat. O experienţă unică a unei călătorii către esenţa sufletului şi a spiritului. Ne-au ajutat ca, într-un timp scurt, să experimentăm Adevărul interior al luminii şi umbrei, al fricilor şi al iubirii; ne-a înlesnit înţelegerea propriei divinităţi, al creatorului interior al propriei realităţi. Au descătuşat în noi energii şi resurse care erau latente şi care aşteptau să fie revelate. Ne-au adus eliberare, vindecare, curăţare, transformare.
Mama sacră Ayahuasca a creat astfel un portal dincolo de timp şi spaţiu, către vieţile trecute şi viitoare în acelaşi timp, către ceea ce sunt: o fiinţă veşnică, măreaţă şi creatoare.
Ritualurile sacre shamanice ale Amazonului au fost astfel „căi” pentru cei porniţi în expediţia căutării de sine. Ne-au oferit prilejul de a înţelege că nu suntem doar realitatea fizică şi iluzia zilnică pe care o experimentăm şi cu care suntem obişnuiţi să ne identificăm. Ritualurile au reprezentat prilejul de a explora adânc în interiorul nostru acea realitate neatinsă multe vieţi de-a rândul, pentru a putea descoperi acum Adevărul.
De ce acum?
Pentru că drumul căutării de sine şi al experimentării sacrului în viaţă, ne-a arătat că suntem pregătiţi pentru această Mare Călătorie Sacră.
Aşa am primit noi înţelesuri ale acceptării. Aşa am putut accepta vindecarea prin împăcarea cu umbrele şi luminile din mine. Aşa am acceptat să privesc spre mine cu îngăduinţă, cu iubire şi iertare. Fără judecată.
Ritualurile sacre amazoniene au avut rolul de a mă proiecta în spaţiile Conştiinţei, în spaţiile sacre ale fiinţei spirituale care sunt, în spaţiul a ceea ce sunt cu adevărat. M-au ajutat să experimentez trăiri care m-au schimbat pentru totdeauna.

Fiecare dintre noi s-a întors acasă schimbat. Fiecare într-un anumit fel. Fiecare a adus cu sine experienţa unor noi înţelesuri şi noi adevăruri despre sine. Despre creaţie.
Un lucru cu adevărat înălţător!

După ceremoniile viziunii au urmat ceremoniile integratoare. Ele au venit cu frumuseţea şi blândeţea florilor, a apelor şi a pietrelor sacre. Rolul lor a fost de a aduce laolaltă părţile de fiinţă ce au fost dispersate în marele ocean al cunoaşterii, al conştiinţei şi al creaţiei.
Este cu adevărat surprinzător modul sacru în care shamanii amazonieni, şi nu doar ei, se raportează la realitatea înconjurătoare. Cântecele şi ritualurile ne-au adus viziunea energiilor din jurul nostru, a spaţiului sacru şi a fiinţelor spirituale care suntem. Vedeam pur şi simplu energia şi culoarea care radia din fiecare dintre noi. Am înţeles că nu aparţinem unui singur loc, ci Întregului. Că fiecare loc are propria sa lumină, chemare, propria voce şi profunzime, că suntem fiinţe cosmice, toţi în Unul.
Am înţeles că profunzimea, intenţia, preţuirea şi respectul crează sacrul în fiecare loc, în fiecare moment.
Cântecele icaros au făcut ca spiritele noastre să se înalţe dincolo de coroana arborilor, dincolo de nori, dincolo de cer.

Am încercat de-a lungul zilelor petrecute în Amazon să desprind înţelesuri ale ritualurilor străvechi, ale spiritelor arborilor şi a apelor ancestrale. Mai mult decât a le desprinde înţelesul, le-am simţit prezenţa. A fost ca o atingere, o mângâiere şi un fior de energie pură. Am simţit înţelegerea Pacha Mamei. Am simţit cum pământul, soarele, apele, pietrele şi vântul cunosc un limbaj comun, al sufletului, dincolo de cuvintele oricărei limbi.

Am dorit ca în această călătorie iniţiatică să experimentez Timpul Sacru. Este tema profundă a călătoriei mele spirituale pe pământ. Ceea ce am înţeles a fost că timpul este o iluzie, o iluzie în care suntem prişi datorită mentalităţilor noastre. Că, dacă dorim cu adevărat, putem străbate Universul, dincolo de timp şi spaţiu, de la începuturile creaţiei şi până în orice loc, timp, sursă. Că există un început fără sfârşit, iar Sinele cuprinde întreaga Creaţie şi înţelesul unui Întreg indivizibil şi fără margini. Că Timpul Sacru înseamnă Acum.

Fiecare dintre noi a primit, in aceste zile petrecute între shamanii Amazoniei, răspunsuri la întrebări de mulţi ani nedesluşite. Şi au fost răspunsuri ieşite din adâncuri de fiinţă, revelate de iubirea şi susţinerea Mamei Pământ, a ritualurilor, a plantelor sacre, a profunzimii shamanilor, a florilor, apelor, pietrelor şi a cântecelor icaros.
Şi aşa cum spunea don Julio când străbăteam jungla către cascada sacră: „vei fi o femeie nouă”, sunt o nouă fiinţă pregătită să îşi arate frumuseţea şi care mă bucur de Armonia Sufletului pe care o experimentez în fiecare zi.

 

TRĂIRI ÎNTRE DOUĂ LUMI

Să cobori în adânc de Pământ cu iubire,
Să laşi gândul cuprins de pace cerească,
Să cuprinzi Universul cu-o întreagă privire
Şi prin tine să curgă fiorul şi focul să crească.

Suflarea, chemarea, cuvântul cuprins de uitare
Te cheamă, te-alungă şi-n gol te uimeşte.
Lumini şi meandre de ape, de adânc, de visare
În spirală de tunet, de foc şi scântei te primeşte.

Să te-atingă un înger cu pace de suflet curat
Şi spre nori să te-nalţe cu imn de pură cântare.
Să cutremuri durerea ce-n pământ te-a culcat
Să dai totul, să laşi totul şi-n lumini să fii plin de culoare.

Să renunţi la putere şi smerit să cazi în genunchi
Atingând nemurirea cu palmele pline de jar,
Să aduci omenirea în jur, cu bătrâni şi cu prunci
Într-un ritm, într-un dans, într-un fum de bazar.

Să fii visul, adâncul, chemarea, iubirea
Şi în dansul frenetic din orice atom
S-atingi Cerul şi Raiul şi Dumnezeirea,
Să-nţelegi că în toate poţi fii înger şi Om.

 

Să fii TU, pentru tine, pentru azi, pentru cel ce învaţă,
Şi din plinul iubirii curate să-înveţi astăzi rostul.
Să îţi cureţi suflarea, inima, trupul şi întreaga viaţă
Şi să crezi, să-nţelegi că eşti Una cu Totul.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

no