ntr-un articol anterior am vorbit despre modul in care ii este influentata viata unei persoane care a crescut intr-o familie toxica , terorizata de un parinte alcoolic.

Am atras atentia asupra faptului ca programele care ne sunt inserate inca din copilarie ne mentin inlantuiti de sistemul familial, de parinti si de proiectiile acestora.Daca acestea sunt rezonabile, ele ne pot oferi o anumita strctura etica si morala , insa in familiile cu parinti toxici, regulile se bazeaza pe distorsiuni cognitive si pe perceptii bizare asupra realitatii din sanul familiei, producandu-ne un real deserviciu. In momentul in care ascultam orbeste de aceste reguli , dezvoltam un comportament distructiv si de autosubminare.

Este ca si cum ne-am lasa condusi in mod inconstient de un ventriloc, care ne indica in ce fel ar trebui sa actionam , cum ar trebui sa ne comportam si ce ar trebui sa simtim la o situatie data. Acest ventriloc a luat nastere in timp si contine toate convingerile toxice despre noi insine pe care ni le-au inserat in trecut parintii nostrii sau pe care ni le-am creat singuri plecand de la niste perceptii eronate.El cunoaste toate modalitatile de a reactiona ineficient si dezadaptativ la anumite situatii, mecanisme pe care ni le-am introiectat de frica sa nu gresim, sa nu fim abandonati sau din teama de a nu fi privati de iubire.

Acest ventriloc este sursa tuturor mecanismelor noastre de aparare, a lipsei noastre de iubire, a nemultumirii pe care o manifestam fata de noi insine si fata de ceilalti si nu in ultimul rand a deconectarii de la adevarata noastra fiinta.

In cadrul acestui articol am sa descriu modul in care un parinte “ontrolor” iti poate influenta in mod negativ  perceptia despre tine si despre lume, ghidandu-te din umbra uneori chiar intreaga viata .

Daca v-ati exprimat vreodata frustrarea punandu-le parintilor vostrii una din urmatoarele intrebari, inseamna ca va incadrati in categoria adultilor care au fost crescuti de niste parinti “controlori”.

De ce incerci sa imi controlezi viata?
Cum se face ca tot ce fac eu ti se pare gresit?
De ce nu ma tratezi ca pe un adult?
De ce trebuie sa imi spui mereu ce sa fac si cum sa fac?
De ce conteaza pentru voi ca nu m-am facut doctor (sau oricare alta meserie pe care si-ar fi dorit parintii tai sa o practici)?
De ce va purtati cu mine ca si cum fiecare decizie pe care o iau ar reprezenta un atac la adresa voastra?
De ce trebuie sa tac in fata voastra si sa nu va contrazic ?
De ce credeti ca stiti mai bine decat mine, ce imi este benefic si ce nu?

Atunci cand un parinte ii impune copilului sau de doi ani sa nu iasa singur afara pe strada , este un parinte protector care exercita asupra copilului sau un control realist si necesar pentru siguranta acestuia. Cand parintele ii impune copilului sau acelasi lucru zece ani mai tarziu, desi acesta a invatat intre timp sa traverseze strada si sa se fereasca de masini, , atunci putem vorbi de un control excesiv si de un parinte “controlor”.

Copiii parintilor controlori nu sunt incurajati sa actioneze singuri fara sa fie observati de ochiul parintelui controlor dintr-un colt, nu sunt incurajati sa exploreze, sa incerce lucruri noi, sa conduca si sa isi asume riscuri si astfel ajung sa se simta niste adulti neajutorati si inadecvati.

Parintii controlori sunt in realitate persoane anxioase care se tem pentru viata lor si a copiilor lor constant. Acestia nu inteleg ca incercand sa-i controleze mimand o falsa siguranta, ei le transmit acestora mesajul : Nu esti in siguranta decat langa mine! si ii transforma, fara sa vrea, in adulti la fel de anxiosi sau poate chiar mai anxiosi decat ei, ingreunandu-le procesul maturizarii. Astfel copii controlorilor , in primii ani ca adulti, ajung sa simta o nevoie compulsiva de a fi controlati si calauziti in continuare de parintii lor, care le vor invada spatiul personal incercand sa ii manipuleze si sa le domine adeseori complet viata .

Teama parintilor controlori de a nu mai fi utili, la un moment dat,  ii motiveza inconstient sa perpetueze sentimentul de neputinta si neajutorare al copilului lor. Ei isi deghizeaza aceasta dominare sub forma de grija : ,, este spre binele tau”, ,, fac asta numai pentru tine!”. In realitate aceste cuvinte se pot traduce astfel: ,, Fac asta numai pentru ca ma tem sa nu te pierd, prefer sa te stiu langa mine chiar daca actiunile mele te fac sa te simti mizerabil!”.

Daca ai fost educat de niste parinti “controlori” este posibil sa :

  • ai un acut sentiment de inadecvare
  • nu ai incredere in tine si in abilitatile tale
  • simti ca nu poti reusi singur in viata fara ajutor
  • nu te simti bine in pielea ta
  • iti doresti mereu aprobarea tacita a parintilor tai pentru planurile tale de viata
  • simti ca parerea ta nu conteaza, ca tu nu contezi
  • sentiment de ratare
  • acut sentiment de vinovatie ( daca faci ceva si parintii tai nu sunt de acord)
  • crezi ca esti o persoana rea doar pentru ca indraznesti sa faci ceva pentru tine
  • nu te simti liber, stapan pe propria viata.

Exista mai multe tipuri de parinti  “controlori” si anume:

  1. Parintele care te controleaza in mod direct
Fa ce iti spun sau nu voi mai vorbi niciodata cu tine!
Fa ce iti spun sau nu o sa-ti mai trimit bani!
Daca nu vei face ce spunem noi, atunci poti sa consideri ca nu mai faci parte din aceasta familie
Nu esti in stare de nimic, daca nu eram noi se alegea praful de tine!
Cand noi nu vom mai fi, o sa te manance cainii!
Nu o sa fii in stare sa faci nimic cu viata ta!
Cum poti sa ridici tonul la mine, eu te-am facut eu te omor!
Noi suntem parintii tai si trebuie sa ne asculti fara sa comentezi!
Faci cum spun eu pentru ca eu stiu mai bine!

Daca ai niste parinti controlori sigur stii ca s-au folosit (si poate inca se mai folosesc )de puterea lor de parinti pentru a te intimida si pentru a obtine rezultatele pe care si le doreau, chiar daca asta presupunea umilirea ta. Este posibil ca intr-o astfel de familie, opinia ta sa nu fi contat niciodata, iar nevoile si dorintele tale sa fi fost irelevante pentru acestia,  creandu-se astfel un dezechilibru puternic de putere. Si cum banii sunt principalul limbaj al puterii, majoritatea parintilor controlori se folosesc de ei pentru a creste dependenta copilului lor de acestia.  Ofera bani drept rasplata cu conditia ca acesta sa joace asa cum canta ei, iar copilul -adult pentru ca nu si-a castigat inca independenta financiara sau pentru ca nu are suficienti bani , cedeaza si danseaza.

Parintii care te controleaza in mod direct te trateaza ca si cum ai fi neajutorat si incapabil ,, Nu esti in stare de nimic!. ” Faci umbra pamantului degeaba!”, “Faci cum spun eu pentru ca eu stiu mai bine!”, chiar daca in realitate tu te descurci mai bine decat acestia.

2. Parintele care te controleaza folosindu-se de manipulare

Cum poti sa nu vii acasa de sarbatori, o sa ma imbolnavesc de suparate!
Cum poti sa nu tii cont de opinia mea, doar stii cat de mult te iubesc si iti vreau binele?!
Ma simt singura, imi lipsesti.As dori sa petreci mai mult timp cu mine, dar acum iti pasa numai de sotul tau si de familia ta, de mine ai uitat!
Ce nu este in regula cu o mama care doreste sa isi ajute fiica pe care o iubeste?
Bine scumpule, distractie placuta! Cine stie, poate anul acesta nu voi mai apuca sa pentrecem Revelionul impreuna!
O sa mor din cauza ta!

Parintii controlori care te controleaza prin manipulare obisnuiesc sa obtina ceea ce isi doresc fara sa fie nevoiti sa ceara lucrul respectiv, bazandu-se doar pe sentimentul tau de vina. Ei se pricep de minune sa ascunda adevaratele motive care stau in spatele manipularii lor, iar tu ,copilul lor, te obisnuiesti sa traiesti intr-o lume a confuziei permanente crezand ca ai facut ceva rau , dar neafland niciodata cum anume ai gresit.

Uneori ei se pot folosi de ceilalti membrii ai familiei pentru a-ti induce vinovatia si pentru a te face sa cedezi:,, De ce i-ai facut lucrul asta lui mama? Nu stii cat de mult te iubeste, esti tare nerecunoscator!”, ,, Daca tata pateste ceva sa stii ca esti direct responsabil, l-ai suparat foarte tare, nici nu stiu daca o sa-si mai revina vreodata!” . Folosindu-se de ceilalti membrii ai familiei ei evita confruntarea directa si joaca rolul martirilor.

3. Parintii care te controleaza dincolo de mormant

Foarte multi oameni cred ca atunci cand un parinte inclinat catre control va muri, se vor elibera.In realitate, cordonul ombilical psihologic poate trece nu numai dincolo de continente, ci si dincolo de mormant. O multime de adulti continua sa asculte cu loialitate  de nezdruncinat cererile si mesajele negative ale parintilor lor mult timp dupa moartea acestora.

O alta problema care apare in familiile cu parinti controlori este neacceptarea partenerului de viata al copilului lor.Casnicia copilului poate parea extrem de amenintatoare pentru acestia intrucat ei percep partenerul de viata al copilului ca pe un competitor direct la afectiunea copilului lor.

Parintii care se simt bine in pielea lor nu simt nevoia sa le controleze viata copiilorlor adulti. In schimb, parintii “controlori” adopta aceste mecanisme din cauza insatisfactiei profunde pe care o simt in viata lor si a fricii de abandonare.

Copiii adulti ai parintilor inclinati catre control au un simt al identitatii foarte neclar. Ei nu se pot percepe separati de parintii lor si nu pot face diferenta dintre nevoile lor si cele ale parintilor simtindu-se astfel neputinciosi.

Daca esti copilul ajuns adult al unui parinte “controlor”, secretul preluarii controlului asupra vietii tale consta in a-ti aduce aminte ca tu esti cel care se poate schimba fara ca parintii tai sa se schimbe in vreun fel. Poti oricand  sa tai atele prin care esti controlat de ventrilocul din umbra si sa-ti asumi o viata noua .Fericirea ta nu trebuie neaparat sa depinda de parintii tai . Tu iti poti depasi traumele copilariei si puterea lor asupra vietii tale de adult, chiar daca parintii tai continua sa duca viata pe care au dus-o dintotdeauna.

Tot ce trebuie sa faci este sa te angajezi ca vei face efortul necesar pentru a te descoperi cu adevarat , constientizand ca meriti sa fii iubit/a, meriti sa traiesti in relatii armonioase, meriti sa fii liber/a, meriti sa ai incredere in tine si in oameni, meriti sa fii in siguranta, meriti sa fii nevinovat/a, meriti sa fii TU.

De asemenea, este esential sa facem pace cu parintii nostri. Acest lucru nu ne va aduce doar noua pacea interioara, ci permite armoniei sa se raspandeasca in generatiile care urmeaza. Devenind mai intelegatori fata de parintii nostri si renuntand la povestea din copilarie care ne impiedica sa mergem mai departe, avem mai multe sanse sa ne bucuram de viata.

Nu-i poti schimba pe parintii tai, dar poti schimba felul in care ii porti tu inauntrul tau!